Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDL

O lună ești și te privesc în fiecare noapte.
Eu, ca un soare luminos, te văd, dar ești departe.
Mi-e dor de tine, luna mea, și-ți trimit o rază,
Aștept cu dor să ne-ntâlnim, dar mai este-o groază...

Am intrat în turnul cu o sută de pendule.
O sută de ceasuri asincrone…
Niciuna nu bătea la fel cu cealaltă.
Una spunea că e dimineață,

Ne grăbim să fim decoruri,
să purtăm pe umeri haina grea a lumii,
croită strâmt, pe măsuri care nu ne aparțin.
Avem timp să fim oglinzi pentru alții,

Nu am uitat că sunt femeie,
Doar am pierdut a clipei cheie
Ce descuia ușa puterii
De- a fi o floare a durerii...

Mă stingi sub lumina aceleiași tăceri,
O umbră proiectată pe zidul tău alb.
Sunt rodul amar al acelei dureri
Pe care-o maschezi sub un zâmbet slab.

El vede cu uimire
Că chipul cunoscut
E doar o amintire,
O fostă din trecut.