Fior al nopții ce-mi adie
Veșmânt cald în flori de reverie!
Aidoma îngerilor călători
Tu-mi colinzi noapte de noapte,
Și-mi dai lacrimi de speranțe-n zări
Când ascult a lunii șoapte.
Dar mai mult decat atât
M-atrage acel necunoscut.
Necunoscutul vast, întăritor
Ce scufundă limitarea-n paradis liberator-
Atatea dulci simțiri, iubiri și fericiri
În bolta înstelată
Încât n-ai tu timp fragment din ele să admiri
Viața toată.
Un simplu vis, un simplu gând-
Si-un așa sfințit veșmânt
Purtat în dragoste pe-acest pământ !
Azi secole întregi îmi construiesc, râzând.
Milenii de creație, vibrând în dans de stea
Ridică al meu suflet, ridică soarta mea.
Mereu subtil
Vântul gentil
Șopti-va stele-n urma mea,
În veci fragil
Duh de copil
Al nopții vis va celebra.
Iar în gândul împlinit al serii
Renaște astazi anotimpul mierii.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc! :)
hlh98 (autor)
luni, 15 februarie 2021
Cuvintele tale luminează precum licuricii prin pădurea deasă. O altă poezie frumoasă cu fereastră spre univers. :)
Erw Magdo
sâmbătă, 13 februarie 2021