Sunt doar un biet pasionat de poezie,
care, cand si cand, isi mai sigileaza
cate un gand, sub rigorile rimei.
"− Iubirea - hrana sufletului!
Nu ești de-acord cu asta, draga mea?"
Fu,-ntr-o zi,-ntrebarea șarpelui,
fiind, săracu,-ndrăgostit lulea.
Unul, odată, făcând-o pe sensibilul:
"Există așa goluri, din păcate,
pe care,-n ciuda așteptărilor, nici timpul,
pân' la urmă,-a le umple nu prea poate!"
Un delfin se amăgea, odat',
legat de om și-ntâlniri de gradul trei:
nimeni n-o să vină, garantat,
pe-aci pentru-a socializa cu ei…
Ce nebunie!
Camioane intrând în mulțime,
avioane intrând în zgârie-nori,
oameni auto-detonându-se-n mulțime,
"Să cauți ce-ți însemni, cu-adevărat, tu, ție,
renunțând, de-a binelea, la tine însuți..."
Iată o pantă îmbibată-n nebunie,
unde inteligența să îți tot insulți.
Nu prea cred c-albul din păr
trădează vârsta-ntr-adevăr. -
Bătrânețea te-a-ncolțit
Detest în tot acel trecut,
ce doar c-un aer vag la mine se abate,
faptul că-mi face dureros de cunoscut
izvorul de incoerență-n
Într-o zi caniculară,
un munte guraliv gândea:
Statul ăsta mă omoară... -
Nu-i pasă, bre, de nimenea!
Nu m-apropia
căpușându-mă.
Nu mă-ngenunchia
Deșert nu-i oare vanitatea care te ridică
pe prefăcute creste de morală,
pentr-un suflet ce-alege să "decadă", la o-adică,
gândind că acea cale-i imorală?