Suav e chipul lui, si-mi pare
Un serafim ce-a coborat din slava,
Ca duhul unui crin cu aripa firava
Si ochii, o primavara frageda, in floare.
Iar dulcea lui lumina, e potirul
Ce varsa raza genei in ochii mei de jad.
Pe gura-i de rubin, unde cuvintele ii ard
Sarutul meu isi cauta-nsetat exilul.
Si el, ingenunche la pragul fruntii mele
Brodata-n vise ca stelele pe cer.
Iar briza unui vers se-nalta mesager
Si timpul e inchis in gingase poeme.
vezi mai multe poezii de: Daniela Stan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc!
Daniela Stan (autor)
miercuri, 01 martie 2017
Bine ai venit
petrica_c
miercuri, 01 martie 2017