Cântec de lebădă albă,
Lumina lunii o scaldă,
Lacul întins ce vibrează,
Tăcerea din noapte e trează!
Lebăda cântă pe apă,
Suflet cu dor se adapă,
Cântecul cel de pe urmă
Iubirea ta nu o curmă!
Primul și ultimul cântec...
Lumina lunii-i descântec,
Lacul și lebăda albă
Într-o magie se scaldă!
Vraja din cântec deodată
Face iubirea curată
Și ține inimi aproape
Pe razele lunii din ape!
Fiecare inimă are
O dată-n viață chemare
Către iubirea din cântec...
Și e cuprinsă de farmec!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Mirela! Iubirea e magie... vie!
Ina M. (autor)
duminică, 11 octombrie 2015
Magie e în această poezie...
Cu drag, Carmen
mirimirela
duminică, 11 octombrie 2015
Frumusețea iubirii în text... Mulțumesc pentru lectură, Liviu!
Ina M. (autor)
duminică, 11 octombrie 2015
un text care emană frumuseţe
liviu.radu
duminică, 11 octombrie 2015
Mă bucur mult că ți-a plăcut, Andrei! Părerea ta contează întotdeauna! Cu multe mulțumiri, sufletul meu e profund recunoscător! : ))
Ina M. (autor)
duminică, 11 octombrie 2015
Imi place mult orice are legatura cu lebedele albe sau negre deopotriva. Poezia ta este frumoasa. Multumesc.
stomff
duminică, 11 octombrie 2015