Vezi varianta desktop a site-ului
Ieşisem să-mi pasc oile Pe munţii cei înalţi Ai lui Israel
Peste văi pădurea cântă cu ochi verzi de peruzea Alinând întreaga fire cu murmur de rămurea, Cerul ca o boltă-aprinsă de un ochi incandescent Străjuieşte orizontul cu un zâmbet inocent.
Petale de vis În Paradis Îmi mângâie gânduri Și cad rânduri, rânduri...
Cântec de lebădă albă, Lumina lunii o scaldă, Lacul întins ce vibrează, Tăcerea din noapte e trează!
*canon de foneme surde* sunt un om ocupat masa de lucru a zilei mele este molohul ce mestecă nervuri și artere
Într-o caldă după-masă Şi-au fixat o întâlnire, În grădina cu zambile, Doi îndrăgostiţi din clasă.
Din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...'' Cântec de lună
*** E şchioapă tema asta-a săptămânii... *** Vioara nu cântă fără violonist! Spectacolu-a-nceput cu casa-nchisă,
Lumea cât ar fi de mare Aş umbla-o-n lung şi-n lat, Să te mai găsesc odat’ Toamnă, cu a ta culoare
Pe fluviul sângelui din trupul meu Cascada jertfei Tale, ne-ncetat, Îşi toarnă valul Până-nspre malul
Cântec Vestejite frunze se desprind usor În bătăi de aripi pasărea zglobie,
– Iubito, lasă să adie vântul în cercuri tot mai mici! Și dacă vei simți cum te-ncovoaie…
Vine mândra la fântână Tra-la-lai-la... trai-la-la. Cu vădruţa într-o mână Tra-lai – lai-lai-la.
CÂNTEC DE LEBĂDĂ Cântec de lebădă, bocet prelung, Toate secretele în cartea lui Yung,
CÂNTEC Un cântec e toată iubirea din mine Ce sună lumină pe note de dor
Tot mă rup să fug de sine, Tot fug să mă rup din jale, Iară drumul tot mă ține Și-mi cad frunzele pe cale...
Cu pacea lui Hristos în suflet umblă, Nu te lăsa în deznădejdea lumii, Căci lumea asta de acum e-o umbră În care doar creştinii sunt nebunii,
Ne-ntrecut este Ardealul În izvoare și-n povești Peste casă iată malul Pe brațe tu să-l primești
Bate vântul peste deal Și-n pădure prin Ardeal Bate vântul dintr-o parte Și privirile-mi împarte
În dansul valurilor marea Ne cânta o melodie Pe care-o auzeam doar noi. Azi a tăcut...sau, cine știe ?
Foaie verde şi-o sipică L-am văzut pe Ioniiică, L-am văzut la mândruţaaa L-am văzut când săruta,
"Cântă cu mine"! îmi cereai râzând, Cu palmele îmi mângâiai obrajii. "Cântă cu mine"! îmi spuneai plângând... Atunci, duios mă lăsam pradă vrăjii
"Spune-mi pasăre, iubită De spini rai când eşti rănită, Şi de lacrimi, istovită Cum de îţi înalţi cântarea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.