'Gandurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna in constelatii'- John Green
Înăuntrul meu
S-a iscat o prăpastie
Iar pe margini se scurg picături
Din sângele care cândva îmi pulsa
Conturul nostru, uitat de mare
Lasă slove pentru soare:
Un pas la dreapta, unul înapoi
În ceas de amurg pășim noi doi.
Iubirea noastră mută
Izvorâtă într-o toamnă
Din lemn sfânt de stejar
A crăpat tocmai acum
Azi am vrut să dau iubirea la gunoi
Cu tot cu minciunile ei-doar noroi.
I-am zis că mă obosește
Și că nu o mai suport.
Vino la mine!
Te aștept cu dor,
Să mă frângi încet
Cu al tău amor.
Cu pași mici
Pe stropi de rouă
Pășim amândoi
În tăcut zăvoi.
Eu te ascult cuminte și-mi zâmbești
În jocul tău m-ademenești
Captivă-n ale tale palme fierbinți
Nu încetezi să mă mai minți.
Știi cum e?
Să plutești în valurile pierzaniei
Și să iți ardă sufletul mocnind
Căci tot ce îți era drag
Aș vrea să iți mângâi lin tâmplele
Așa cum plutesc în aer frunzele,
În această toamnă binecuvântată
De a ta prezență îngândurată.
Esența mea și a ta
Se contopesc într-un fior divin
Precum luna și a sa stea:
Din două priviri se naște un suspin.