...nu mai ajung pe Coasta Geangaliei, la fântână,cu cumpănă și bolovan și vadră și nici la Crama celor patru nuci,din vie,cu mămăliga,acoperită cu un ciob,cu struguri timpurii de tămâioasă,
ce-i odihnea bunicul, într-o bârdacă,și-i prefăcea în vin - să ospăteze semenii, cu sapele la locul lor,pe umeri,în urma carului,la câmp - pentru-un ulcior cu apă de la Fântâna Cucului..
nici țestul pâinii aburinde,dreasă pe dedesubt cu frunze, nici mâinile crăpate ale bunei,ce le-ascundea la spate - să nu le văd...nu mai întorc la cărămidă,până seara,pentru casă,să ardă tata la Cuptor...nici Caravana nu mai cântă la Cămin...nici sufletu-mi la tobe,nu mai bate,în deal la Pisc de sărbători...
așteaptă...la Jiul nostru de la pod...să mă întorc pe partea asta... să îmi deșert batista,
batista mea cu noduri multe - cât timp mai stau la vatra,cu povestiri nemuritoare,cu oameni ce-au mâncat doar fructe pădurețe,drugii de sânge de la cai răniți și oasele zdrobite pe șinele lui șaisprezece,în război...
- n-am apucat crucificările de mâini,când bunei i-a murit fecioara-n brațe,cu zile numărate până la nuntă și nici flăcăul ce-o căuta pe dealuri - nu mă născusem,încă...
dar, le știu seama la cuvinte - bob cu bob și literă cu literă!
- Acum este timpul!...acum pune degetul mare,pe însemnarea lor....și cum zicea bunicul(când mă trezea)m-a îmbătrânit rușinea și lenea lumii,,,ridică-te,dă-te deoparte și prefiră-n mâini!...
cu stimă dragii mei și drag mult drag!
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.