La prefiratu-n mâini - maria podari
...nu mai ajung pe Coasta Geangaliei, la fântână,cu cumpănă și bolovan și vadră și nici la Crama celor patru nuci,din vie,cu mămăliga,acoperită cu un ciob,cu struguri timpurii de tămâioasă,
ce-i odihnea bunicul, într-o bârdacă,și-i prefăcea în vin - să ospăteze semenii, cu sapele la locul lor,pe umeri,în urma carului,la câmp - pentru-un ulcior cu apă de la Fântâna Cucului..
nici țestul pâinii aburinde,dreasă pe dedesubt cu frunze, nici mâinile crăpate ale bunei,ce le-ascundea la spate - să nu le văd...nu mai întorc la cărămidă,până seara,pentru casă,să ardă tata la Cuptor...nici Caravana nu mai cântă la Cămin...nici sufletu-mi la tobe,nu mai bate,în deal la Pisc de sărbători...
așteaptă...la Jiul nostru de la pod...să mă întorc pe partea asta... să îmi deșert batista,
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Multumesc frumos tuturor!
danab
luni, 15 iunie 2020