Lăsat în mijlocul pustietății
Se aud strigătele nopții
Ce se avântă încetișor
Fără să lase un colțișor.
Petale de singurătate
Ajung să fie uitate,
În noaptea cea mare
Stelele sunt scânteietoare.
Inima strigă după tine,
Dar tu nici măcar nu o asculți,
Privirea ta se stinge
Fără ca tu să lupți.
Într-o lume visătoare
Viața pare schimbătoare,
Luna e scânteietoare
Între stele stătătoare.
Mi-am regăsit propriul vis,
Într-un viitor pe care l-am închis,
Pentru a nu rămâne un compromis
În acel moment pe care l-am învins.