http://mionulescu.blogspot.com
Poliția politică a timpului
Cotrobăie cartierul
Împînzindu-l cu pozele noastre alb-negru
Și mesajele de rigoare
Stăm față-n față
cu priviri ce se-mpiedică
într-o bizară gimnastică
pe ritm de-accelerat
Pregătește-te!...
Noaptea se dezbracă de bariere
ca cea mai frumoasă
dintre toate nebunele...
Am ajuns!...
Orașul cheaun de somn
nu ne cunoaște sosirea,
nu știe mersul trenului
Mai lasă-mă puțin...
O clipă, o oră -
n-are importanță...
Soarele mai are-o groază
N-ai decât,...
Trântește-mi ușa,
cheamă-ți gărzile canine
să mă alunge din fața ferestrei
Ne ajunge o seară
cu greieri cântându-ne iubirea.
Ajunge o alee și o bancă
din parcul uitat
Ascultă -
ploaia ce bate-n geamul
personalului nostru
ne cântă de drum bun.
Pașii mei se duc tot mai departe
spre alte sfere și locuri,
spre alte vise
cu gânduri așa-zis proscrise...
Soarele stătea atârnat
de cerul mahalalei;
acolo unde timpul
stătea tras pe linie moartă.