http://mionulescu.blogspot.com
Dacă tace gândul,
Tace și visul nostru de iubire
Condamnat la ierni
De linişti programate...
Pășind pe balustradă
Ca pe o stradă ce s-a deschis
Ni s-au deschis și drumuri noi
Cu pași de zbor
Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau
ca pe florile uscate-n glastră...
Liniștea din noi
Între multe-amenințări...
Cântă greierii
Da,
am pãstrat cuvinte
în scrisori şi jurnale
scrise de umbrele
Refuzuri viscerale
Duceau spre zenit
Un suflet blocat
Într-un simulacru de iubire
Te regăsesc cum stai în colţ tăcută
parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce
fără de zâmbet, fără nicio cută
şi fără ochii oglindiţi în cer
Ea stă şi aşteaptă s-apari la lumină
cu pielea ei arsă şi ochii în soare,
cu gânduri absente pierdute-n odihnă,
urechile-atente spre orice chemare...
În ziua-n care frigul ne gonea,
stăteam pierduţi în dulce letargie
la o poveste şi la o cafea...
"De-asta sunt aici,
ca să te pot asculta"
zise-oglinda bolnavă
care tot plângea