Robert William Service (1874-1958)
Epilog
Louis MacNeice, 1907-1963
Înăuntru, geana unei lămpi micuţe. Afară,
Sclipirile farului peste marea ostilă şi temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă şi cheia pierdută.
Autobiografie
În copilăria mea copacii erau verzi
Brusc, odaia devine bogată, iar pe fereastra dinspre golf
Fulgii de zăpadă se tot adună-n faţa trandafirilor roz
Într-o tăcere mare, colaterali şi incompatibili:
Lumea este mai imediată decât ne-nchipuim.
devenind bătrân, apoi mai bătrân, îngrijorându-te că
s-ar putea să nu ți se reînnoiască permisul
de conducere, îngrijorându-te că mahmureala de după beție
va dura mai mult timp, îngrijorându-te că s-ar putea
trebuie să reușești, altfel pereții te vor sufoca.
trebuie să renunți la tot, să arunci
totul departe de tine, cât mai departe.
trebuie să privești ceea ce privești
Dimineaţa mergr la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre ţărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
Spiritului
îi place să se-îmbrace-astfel:
zece degete la mâini,
zece degete la picioare,
S-a mai dus un an, lăsând pretutindeni în urmă
mireasma bogatelor lui reziduuri : viţe de vie, frunze,
fructe neculese, toate descompunându-se umede-n
penumbra livezilor, reflux al dematerializării