Spiritului
îi place să se-îmbrace-astfel:
zece degete la mâini,
zece degete la picioare,
S-a mai dus un an, lăsând pretutindeni în urmă
mireasma bogatelor lui reziduuri : viţe de vie, frunze,
fructe neculese, toate descompunându-se umede-n
penumbra livezilor, reflux al dematerializării
Iată, copacii
îşi răsucesc
propriile trunchiuri
în coloane de lumină,
După o noapte de ploi,
şuvoaiele îngrămădite-n Iazul Apelor Negre s-au liniştit.
Îmi afund mâinile făcute căuş. Beau
pe săturate. Apa are gust
Cineva pe care l-am iubit odinioară mi-a dat
o cutie plină de întuneric.
Au trebuit să treacă mulţi ani pentru a înţelege
Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor !
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
Cucii duc o viață de boem, asta-i demultișor poveste,
O dau în bară rău de tot ca soți și ca neveste,
De-aceea ei își bat joc c-un cinism îngrozitor
De căsătoria tuturor ălorlalți din jurul lor.
Când oamenii nu pun întrebări despre fel de fel de chestii,
Atunci, în mod sigur, fac sugestii;
Dacă nu fac, ceea ce mi-e greu
Să cred , ori te privesc peste umăr
Fraţii Înţelepţi
Luke Havergal