Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCIX

Toamna și-a pus diademă,
rochia-și răsfață-n soare,
cu parfum de crizantemă
ne învăluie-n visare.

Tac în neștire,
Tac fără nimeni în jur;
Mut nu sunt
Dar fără grai am rămas în noapte.

Apăsarea buzelor pe clapele pianului,
Curg triste notele zilelor anului...
Monotone, prelungi, mocnesc
Același cânt milenar și ceresc.

Se plimbă iar neliniştea în linişti
Mă refrământ într-un aluat de tină,
Pe corbi de vânt, pe florile din inişti
Alerg tardiv tot căutând lumină.

Mi-e dezinvoltă pana, acum, când e târziu,
s-a stins în mine focul, și totuși, prea devreme
am pus hotar tăcerea fiorului ce viu
stârnea sufletul rece cu zborul din poeme.

ȋntr-o zi îmi va fi interzis
să mai fiu femeie
așa că va trebui să aleg
între ușă de moschee

DORINŢĂ

Dă-mi ochii obosiţi
să-i sărut,

Dunia Pălăngeanu

Îngere ,stai lângă mine

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă-a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,

Alaiul de-ntuneric din grota neagră-a nunţii

În bezna grea din mine este un suflet gol,
curg lacrimile-mi seci din cadaverica privire,

COPACI AZILANȚI


Am rămas doi copaci lângă drum,

Vicelanul vine și prin vise
Să toarne-n tine stricaciunea ,
Să iți răpească-ntelepcinea
Și Țara ce ți se promise .

Dragă Kitty nici duminica nu apuc

să mă plictisesc Mă salvează agi