Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXILX

Cu Tine pot trece prin orice furtună
Când inima-i rece şi norii se-adună,
Cu Tine văd cerul aşa luminos
Şi totul îmi pare atât de frumos.

Spune-mi pădure

Eu n-am să dau pădurii gunoiul meu hibrid,
Nici gândul meu de moarte prea strâmb şi prea arid,

Să te numești jandarm în România,
Înseamnă să fi cârpă la tălhari.
Să nu ai legătură cu mândria
Și să te vinzi pe pumnul de dinari.

Rondelul războiului Ceresc

... Şi s-a făcut război în cer
După reuniuni nenumărate

Ultimile stele pe stomacul gol
o pastilă de pornire
o cafea cu rochia până-n pământ
o poezie-două să-mi dezmorțesc degetele

Un tren întârziat în miez de noapte
Mă poartă tot mai rar prin locuri unde-am fost
Iluzii tranzitează gări deșarte,
Pe străzi o umbră mai visează fără rost,

Primăvara îşi caută ghioceii prin zăpadă...
Îi caută zi de zi,
topind timpul ce curge în razele dorului,
Împletind în speranţe

În corpul meu de gânduri


Aveam aripi de înger, în nopţile cu vise.

Șade Cândea țintuit
Șade Cândea ochirit
Ba la luptă e și dus
Dintr-un leat până-n apus

degeaba, femeie,
degeaba-ți ascunzi pletele negre,
degeaba-ți sporești roșul buzelor,
absolut degeaba faci pe blonda,