Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXIX

E noapte târzie şi somnul apune
în cumpăna gândului încă hoinar
prin gări neștiute cu trenuri nebune
pe care, mâhnit, le aştept în zadar.

număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine

Și de te mai numești și tu prezent,
De ce nu-mi ești alături permanent?
De o zi și ceva te-aștept cu nerăbdare,
Te aștept de mă și doare tare.

Ce cred eu, sau ce crezi tu
Este pentru noi un gând
O fărâmă de iubire
Prinsă intr-un ram pe crâng

Un bulb întors, ca osul ros,
roade albul și-l întoarce pe dos.
Chiparos, umbrar lemnos,
roade negrul și-l întoarce pe dos.

Hai, spune-mi frate: Ce mai face mama?
Am fost plecat atâţia ani la rând,
Dar i-am dus dorul.. fără să-mi dau seama
că-n poartă am lăsat-o suspinând.

Eu te-am văzut sclipind pe cer
Și m-am pierdut de orice gravitație
În ochii tăi vedeam cum gem
Nu stele, ci întreaga constelație.

VIRUS FINAL


domnule doctor

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

La naiba
hai
să ne revoltăm
împreună