E noapte târzie şi somnul apune
în cumpăna gândului încă hoinar
prin gări neștiute cu trenuri nebune
pe care, mâhnit, le aştept în zadar.
Rămase cândva pe o linie moartă,
când iarna sosea târziu către seară,
lăsat-au amante, bătute de soartă,
să plângă rănite în frigul de-afară.
Iar tu, neuitato, ai fost printe ele?
Ce crudă-i acestă-ntrebare ostilă –
loveşte ca gerul venit dintre stele
pe cântecul grav de uitată siblă!...
Aştept să apari din neant împăcată,
în brațele-ți calde să simt alinare
când vântul, intrând prin ușă crăpată,
cânta-va romanţe pe drobul de sare.
vezi mai multe poezii de: necorupb
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Danab, pentru popasul făcut lângă versurile mele. Mulțumesc pentru aprecieri, gând ales din partea mea!
necorupb (autor)
duminică, 17 mai 2020
Mulțumesc foarte mult MiriMirela, pentru timpul acordat versurilor mele și pentru felicitări! Gând bun din partea mea!
necorupb (autor)
sâmbătă, 16 mai 2020
Foarte mult mi a plăcut! Felicitări!
mirimirela
joi, 14 mai 2020