Aștern pe pleoape un sărut, al celui ce-a fost început,
Aștern pe rouă un surâs, al celui ce-a fost necuprins,
Aștern o geană pe un lan, al macului ce-a înflorit,
Aștern zăpadă prin cuvânt, întreg zenitul luminând!
Tăcerea se-așează în timp peste noi,
Nu mai sunt lacrimi,chemări și nici ploi,
Doar marea din suflet îngână un cânt
și-adoarme pe raza de lună-așteptând.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.