Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDLIII

Ca un fluture mă cobor -
Vrăjit drastic de amor.
Oh, ce plăcere pătimașă
Îmi încarcă existența!

Copilăria nu avea ceas,
doar zile lungi și râsete multe.
Ieșeam afară fără să întreb,
și mă întorceam când se făcea întuneric.

Din liniștea ținută-n așteptare,
acolo unde timpul pare oprit,
se naște, ca o tresărire spre infinit,
o respirație întoarsă din uitare.

nu vreau să-ți mai știu drumul tălpilor,
de azi, te rog, ca să mă uiți.
mi-e inima prea plină de fiori,
și pașii tăi îmi sunt prea mulți.

Mă plimb prin galeriile minții mele ca printr-un muzeu în flăcări,
unde portretul tău e singura pânză ce refuză să se prefacă în cenușă.
E o nebunie fertilă, acest balans între două prăpăstii:
voința de a-ți smulge numele din rădăcina limbii mele

Printre crengile golașe
Frunzulițele sunt șterse
De un aer incă rece
De o iarnă ce nu trece.

Dorul mi-a dorit dorul tău, si dorul tāu mi-a trezit
dorul meu.
Oare te doare dorul de mine cum mã doare dorul de tine?
Dacă dorul tău e dor ca dorul meu,