Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDXXXVI

Inima mea arde!
Sufletu mi a devenit parjol,
De te as vedea odata,poate-
Nu am sa mai mor.

Dimineaţa ne zâmbea-n fereastră
dar pereţi de noapte ne păzeau
ca pe florile uscate-n glastră...

Mă uit la stelele din fața mea,
Și-mi desenează chipul tău,
În lumea mea de te-aș avea,
Aș fi ferit de orice rău.

Am dat
totul
laoparte
să-i fac loc lui Dumnezeu

Sunt un cavaler cu sabie și scut,
Am venit ca să te apăr, nu să discut.
Sabia mea a trecut prin foc și pară
Și sunt pregătit să fac asta a mia oară.

Ești mai sărac cu duhul
Sau ești un om deștept,
Ai inima de gheață
Sau simți o torță-n piept,

Sunt jertfă, rug și amânar,
Argintii, funia, trădarea,
Sunt colivie și canar,
Sunt velă, marinar și zarea.

In mine cântă versul cu tril de ciocârlie,
Cu unduiri de frunze, cu mustul curs din vie.
Mi- e trupul mărul rumen din care gustă vântul
Ce primenește pleoapa și mângâie pământul.

Te caut pe străzi albe
suflul mi-e paradă
am sentimentele pe un vârf de lance
pe o trâmbiță

Se lasă tăcută o umbră pe zare,
Ecou ce străbate o lungă cărare,
În taină tresaltă un cântec ușor
Ascunsă rămâne o rană și-un dor.