Vezi varianta desktop a site-ului
Visele noastre Amintiri Prinse într-un buzunar ruginiu S-au spulberat
De ce ai zgândărit destinul Şi mi te-ai arătat în cale, Când m-am descătuşat de zale, Privind spre cer precum copilul?
Crâmpeie de lut prin nori se răsfaţă Zorii se scaldă în boabe de rouă, Briza zglobie de soare se-agaţă Şi-alungă de zor, din cer, luna nouă.
Se scutură de frunze, floarea, Petalele, şi ele-apoi.. Pe drumuri, calcă înserarea Cu paşii ei străini şi goi..
Un vânzător de litere- n cuvinte... Iluzii finisate-așa cuminte Că vin cumpărători să se tocmească, Poate cu ei mai mult o să vorbească!
În lumea virtuală ce devine Obișnuință peste zi și noapte, Nu mai lipesc pe anvelope timbre, Încarc în permanență un J 7.
suntem doar noi, fiecare cu singurătatea lui. Pasărea din inima nopții clatină tăcerea împietrită-n aer.
E-un tainic izvor strălucind liniștit în tihna din vechea poiană, ferită privirii, pe-un drum rătăcit, copilă de munte, orfană.
Din tot ce am avut În viață, cel mai mult, Mă doare c-am pierdut Zâmbetul bun.
Nici noaptea nu poți răsturna căruța cu monștrii, când pe sub picioarele tale apa este rece, și transpiri când te vezi tăvălit în mocirlă. Și ce știi tu femeie ce gânduri
Fiecare cu revoluția lui unii se mișcă alții stau toată viața de pildă poetul E un zero în căl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.