Prima ninsoare, un regat de nea. O zăpadă tânără.
Fulgii, prietenii mei,
Hexagonale palate de gheață,
Luceau când până și țurțurii proiectau
Tăceri de vis în locul muzicii de picuri.
Umbrele de portocală ale felinarelor
Energizau zăpada. Ea lumina. Era noapte.
Albeau verandele și ferestrele drapate
Cu haină albă de fulgi.
În dansul lor, tăcerea sonoră
Și căldura din casă mi-aminteau...
Da! Crăiasa Zăpezii,
Povestea fetiței cu chibriturile,
Dacă atât de tare strălucește
Covorul din cristale ce coboară,
E Sărbătoare.
Ninse, ferestrele cuprinse
De broderii florale,
Dimineața,
Palate albe de nori încă presărau
Puzderia albă peste casă, peste vii,
Peste țară.
vezi mai multe poezii de: silvia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.