Pe când zăpada cădea gros peste acoperișurile Moscovei, iar străzile miroseau a funingine și deziluzie, Aleksandr Kozlov, un ziarist cu ochelari crăpați și[...]
Într-o dimineață ploioasă, în mijlocul unei cafele reci și a unui șir de mesaje neimportante, se trezește cu un tic verbal: „Măcar ai putea să taci!”. Nu e[...]
Există povești care nu se spun cu voce tare. Ele se așază, de pildă, în suspinul nerostit și profund al unei alegeri, adică în oftatul unei femei care a[...]
Există o orbire subtilă, dar devastatoare, care nu provine din lipsa vederii, ci din felul în care privim. Este privirea vulgară asupra vieții, acea privire care[...]
Doamna Furtună avea o inimă mare și o gură și mai mare, iar ambele se deschideau larg de câte ori îl zărea pe domnul Mihai Stancu, acel bărbat înalt, tăcut, cu[...]
-Să mai vii! Te aștept... Așa mi-ai spus ultima oară când m-ai condus până dincolo de poartă, aproape de fântână.
Privesc luna palidă, din sare și lacrimi și tresar la fiecare ritm al ei, doar de noi știut. E o cavalcadă de sunete a razelor, un fandango al chipului ei, statuie a[...]
Noaptea coborâse fără zgomot, ca o promisiune uitată. Orașul dormea pe jumătate, iar felinarele tremurau în ceață ca niște ochi stinși ce mai păstrau o urmă[...]
Ești scris în gândurile mele, ca un cântec ce invadează un anotimp în secvențe, încă trăiesc în tristeţea ta, într-o după-amiază la reflux, vasală a[...]
Soarele își croia drum prin perdelele îngălbenite, aruncând lumini palide peste mobilele vechi. În aer plutea un amestec de miros de lemn, hârtie veche și un vag[...]
Prima scrisoare a sosit într-o zi de miercuri, strecurată printre facturi și pliante publicitare, fără expeditor, fără vreun semn distinctiv care să o[...]
Noaptea este o mantie croită între bătăile inimii tale
Căldura din sobă stăpânea micul studio amplasat la capătul clădirii care adăpostea bucătăria și câteva cabinete medicale. Gabriel nici nu-și putea dori un[...]
Te-am iubit în clar de noapte,dar în inima ta era zi.Acolo răsăritul altei persoane era și apusul iubirii mele, într-un moment de lăcomie, aceea persoană avea să[...]
Lumea se va sfârși când îți voi vedea pentru ultima dată, zâmbetul, amurgul vieții mele, însuși Luceafărul ce mi-a decorat mie pânza vieții, când corpul[...]
Denia este fără nicio exagerare un orașel bijuterie, prins cam în mijlocul colierului de stațiuni de pe coasta Mediteranei și care se succed împrăștiate de la[...]
Actul de a scrie sau de a se dedica profesional scrierii i-a fost interzis multă vreme femeii, concepția fiind că rolul acesteia este legat de viața de familie, de[...]
Azi... e ziua morții mele. Zi de vară ploioasă, cu miros de trandafiri... Am fost prizonier în propriul trup, de parcă... corpul nu mi-a aparținut[...]
Trei tovarăși fârtați, așa și-au spus. Tustrei răpiți din leagăn, după cum auzise vorbindu-se în anii dintre cele două războaie mari care cotropiseră lumea[...]