Tudor Arghezi - cronică la moartea lui Alexandru Davila
lucrul în sine (ding an sich), această enigmă a sfinxului
Poate să vi se pară ciudat, puteți să nu mă credeți, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc ca atenție și încerc să-mi imaginez felul[...]
-Nu te-am vazut niciodata fara zambet - imi spuse intr-o zi un prieten pe un ton in care admiratia avea toate insusirile reprosului.
Ceea ce era pustiu era că ea mă chema cu brațe obosite și o chemam, de asemenea, pe celălalt mal, pe maluri despărțite de ape mari... și vrerea noastră era un[...]
Vântul dupăia în casă, repezind valuri de ninsoare aspră cu sunet stins, afundând casele și felinarul cu unghiul de lumină apropiat de zăpadă.
...să scrii în aer liber nu e ușor, mai ales când în copaci corbii se strâmbă…
Vinurile ce-am băut mă predispun spre crimă... mai am câțiva bani... mă duc să-mi cumpăr încă o butelie... poate înnebunesc, poate încep să cânt... sunt[...]
Cu un tren de noapte, Sensi, un nume între amici, visător idealist, sosise într-un oraș unde era numit profesor de cunoștințe literare, la un liceu particular,[...]
Viața sa intelectuală îi adusese obișnuitele indispoziții de nervi.
Era seara în cartierul infim, trist și deprimat, unde toate măștile false și jalnice își fac prezența in lumina înfiorător de tăcută a lunii palide. Parcă[...]
Tu știi cât îmi lipsești atunci când nu vorbim? Atunci când îmi întorci discret spatele, iar eu urlu înapoia ta, atât de misterios încât ai crede că e doar[...]
Iubindu-te pe tine, am dat foc minții mele cu nerușinarea unui poet avangardist. Mereu te-am urît, fiindcă mai apoi să te ador în versul meu și în proza mea, ca[...]
Cum prindem momentul potrivit, cum greșim! Avem aceeași scuză nenorocită: n-am știut! - Suntem conștienți că la un moment dat plătim tot ceea ce cauzăm...[...]
lucrul în sine (ding an sich), această enigmă a sfinxului
Abilitatea abandonată peste un abis abject ca un abces sparge abajurul cerului prăvălit în apele fântânilor. Abonați ai unui a. b. c. abscons abdicară totul[...]
Orașele își schimbau numele, camera mea rămânea mereu aceeași. Stăteam pe alte străzi, în alte locuri, dar mereu în aceeași casă. Aceeași ușă vopsită[...]
Un om gol este legat de un arbore uscat și lăsat pradă insectelor. Trupul lui este uns din belșug cu miere. Cînd mierea se termină, cînd insectele care-l[...]
As începe cu o întrebare firească... cine sunt eu? Cine? Mi-a trebuit aproape 40 de ani să găsesc un răspuns sau ce-l puțin să caut unul... și Iată-mă la o[...]