Nu ştiu ce-o fi având gândul meu în mintea lui când a plecat.
Şi-a pus o floare de mălin după ureche, şi-a udat buzele cu roua dimineţii,
S-a transformat apoi în pasăre şi a zburat.
Am apucat să-i dau doar trei poveţe
Să nu spună tot ce ştie căci lumea de nebun îl va lua,
Să nu creadă tot ce vede căci mare întristare va avea,
Să nu facă tot ce poate căci s-ar putea să nu-l mai vreau în mintea mea.
Călătorul meu gând s-a plimbat prin păduri de mesteceni când crivăţul din est bătea
Iar orizontul roşu se-ntindea. Tăcea.
S-a urcat apoi la lună lipindu-şi buzele de ea. Suspina.
S-a avântat apoi dincolo de nori şi s-a întors mai înţelept şi luminos la mine..prin Tine.
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.