Ieri te iubeam
cu o dureroasă fericire,
azi,
blândă tristeţe…
Înmugureşte plecarea sub paşi,
vara de noi e tot mai pustie
şi verdele…
verdele nu-mi mai respiră pe tâmple.
La intersecţia dintre vis şi realitate,
se zbate
o iubire ce niciodată nu a fost
deplin a noastră,
îndulceşte amarul
în inima legănată
de o lacrimă nepereche,
strecurată
în acea parte din tine
sau din mine
unde datul nu ne este
să intrăm amândoi.
Resemnaţi,
ţesem pânza însingurării
din regrete ce încă trăiesc
în sufletul aplecat spre neunde.
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.