Din ochii tăi,
lumina se prelinge pe umerii mei,
pe brațe, pe antebrațe,
și se adună în căușul palmelor
ca într-un cuib
o pasăre rănită.
Îi simt inima cum bate
și mi-e teamă să nu o strâng prea tare,
să nu o doară.
O scap ușor
și intră-n circuitul sângelui meu,
până la inimă...
De acum, ritmul inimii mele
nu se mai măsoară în tic-tacuri,
ci în răsărituri și apusuri:
răsărit-apus, răsărit-apus...
vezi mai multe poezii de: osiris
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.