.Mihail Rujoiu s-a născut la 20 ianuarie 1969,Câmpina.
.Scriu poezie din anul 1984.
.Un mod necondiţionat de a-mi exprima sentimentele şi opinia.
Prin pădure cornul sună
Colţi de-argint ar căuta
Tu-n marama încă verde
Vrei în faţa mea a sta.
Nu plâng de chin şi nici de sete
Ci doar de dorul ce-o să-mi vină
Şi nici de umbra vreunui nor
Poate de luna ce nu-mi dă lumină.
Au îmbătrânit castanii
Şi de dor dar şi de sete
Frunzele ce nu-şi au rost
Cad golaşe parcă-s bete.
Care vânt mi te-a trimis
Ca pe-o frunză-n al meu vis
Să-mi pătrunzi în aşternut,
Gurii să-i dai viu sărut.
Dacă îţi este iubită,soţie sau mamă,
Simţi dorinţa adânc cum te cheamă,
De ziua lor să le oferi în dar
Flori cu parfum de mărgăritar.
M-am împăcat cu gândul că vei pleca departe,
Să-ţi construieşti destinul cu sufletu-mpăcat
Lăsând în urmă vraja privirii care coase,
Un suflet rupt de dor şi-adânc prea sfâşiat.
Azi a căzut cortina,actorul a murit,
O scenă-n suflet goală,când rolul s-a sfârşit,
Scaune în plin negru,şi-o lojă atât de goală,
Doar clopote mai bat din gurile cu smoală.
Fii prizoniera iubirii mele,
Iar eu prizonierul tău!
Hai să luăm viaţa prizonieră
şi să ne ascundem într-un lagăr
Eu când gândesc,la tine mă gândesc,
Cum şi tu poate-n gând gândeşti la mine,
Prin gândul meu aş vrea să-ţi port noroc,
Iar tu la rându-ţi vrei să-mi fie bine.
De voi spune-o rugăciune
Stând în faţa la icoană ,
Am s-o fac din al meu suflet
Pentru tine dulce mamă.