.Mihail Rujoiu s-a născut la 20 ianuarie 1969,Câmpina.
.Scriu poezie din anul 1984.
.Un mod necondiţionat de a-mi exprima sentimentele şi opinia.
Era atât de vie noaptea ,când ningea cu petale
Prin scârţâit de umbre treceau ades vii nori,
Doar flacăra iubirii ce mai ardea sublimă
Prin geana prinsă-n vântul eternelor cântări.
Noaptea strânsă între stele
Vrea să scape,
Şi-o lună nefericită
Vrea să crape.
A răsărit o stea
Pe cerul purpuriu,
Aş da o zi din viaţă
Şi lângă ea să fiu.
Eşti trup clădit din şoapte şi săruturi,
De clipe de amor atât de-nfiorat,
În care am trăit eterne şi divine ore,
Şi ne-am pierdut în stele pe-noptat.
Ori de-i scurtă sau e lungă,
Viaţa are un cusur:
E prea plină de eşecuri,
Şi subţire ca un şnur.
Eu te-am iubit şi te iubesc,
Cât viaţa mea va fi să fie
Voi fi nisipul necernut
Sau poate, marea,cine ştie?
A căzut o stea
La tine în păr,
Şi s-a transformat
În floare de măr.
Trupul ţi-l îmbraci
În rochie de şoapte,
Şi apari divină
Ca luna în noapte.
Dă-mi mâna ta să fim ca două stele
Pe cerul vieţii în sărut de nori,
Şi să-ţi culeg un curcubeu din vise
Ce stă etern într-un parfum cu flori.
Au căzut muguri în vie
Din flori verzi de păpădie,
Cu creangă de măr îţi scriu
Pe cer cu chip purpuriu.