Vrând să-ntorc copilăria
Cea cu visele rozalbe
Sărutasem păpădia
Plină-n parașute dalbe.
Ea mi-a-ntors cu mângâiere
Pe la nas așa domoală -
Strănutai deci cu putere:
Păpădia este cheală!
Dar mă-ntreb uimit când oare
Dovedi ea să strănute
Că lucesc voios la Soare
Și tot fără parașute!
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Adina!
bragagiu (autor)
duminică, 27 septembrie 2015
Recunosc ca nu m-am gandit la imaginea unei papadii chele :))...
Si probabil ca tot chelia luceste in soare :)...
Pentru imaginatie nota 10 , domnule Bragagiu :)
Adina Speranta
joi, 24 septembrie 2015
Mulțumesc și celor „strănutați” și celor „nestrănutați”. Mă bucur că sunteți aici.
bragagiu (autor)
miercuri, 23 septembrie 2015
imi place mult cum te-ai raportat la tema.
stomff
miercuri, 23 septembrie 2015
Foarte frumoasa si placuta!
Felicitari
casandra
marți, 22 septembrie 2015
Şi a mea a... "strănutat"
Numai că... s-a scuturat.
Ce păcat.
Te-am citit cu drag şi supărare,
pavalachepaul
marți, 22 septembrie 2015
Frumoasă! Felicitări!
Nelu Preda
marți, 22 septembrie 2015
ce frumoasa e...simpla si frumoasa..si vesela!
fiti binecuvantat!
m-a bucurat citirea ei...
cu pretuire,
danab
marți, 22 septembrie 2015