Tema săptămânii - Strănută păpădia

Parcă ieri eram cu toţii mici copii
Şi dam pulsul câmpului cu păpădii,
Alergând hai-hui cu paşi nevinovaţi,
Jucând Baba-Oarba cu ochii legaţi…

Stranuta-o papadie: -Ma scuzati,
nu fac magie, nu ma cred artista...
Fiti calmi,va rog...Vai, nu va speriati,
nu expolodez si nu sunt terorista,,

Strănută păpădia

Tresar când aţipesc şi mă-nfirip din vise,
Zâmbind în ritm de ceaţă, cu memorii

S-a pornit un vânt de vară
Prin poiene a sufla,
Să şoptească-n prag de seară
Florilor câte ceva.

*sub asediu muzeul copilăriei*
- dedicată Adinei Speranța -

Strănută păpădia
Și zboară pălăria
Una și iară una...
Se-mprăștie cununa

Am început de la un timp
Să mă scutur de flori...
Îmi e dor d-un cald anotimp
Să mă trezească-n zori...

Vrând să-ntorc copilăria
Cea cu visele rozalbe
Sărutasem păpădia
Plină-n parașute dalbe.

A înflorit iar, păpădia
E câmpul zumzet de albine,
Pământul își arată măreția
În primăvara care vine.

STRĂNUTĂ PĂPĂDIA...

Strănută păpădia să-şi întindă
Supremaţia peste toată valea