Daca aș tăcea, mi-ai auzi tăcerea?
De nu m-ai privi, m-ai vedea?
Daca n-aș fi, ți-ai aminti de mine?
Și ți-aș lipsi daca n-aș exista?
Dacă aș râde, mi-ai simți durerea?
Daca aș plânge, mi-ai vedea surâsul?
În lacrimi mi-ai citi speranța,
Și-n bucuria disperată plânsul?
Atunci ai ști că eu ți-aud tăcerea,
Te văd și când nu te privesc,
Și m-ai putea ierta pentru c-atunci
Cănd răzi îți simt durerea,
Și mi-ai lipsi dacă n-ai exista.
vezi mai multe poezii de: MonicaBerglund
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.