Să renunțăm la cultul lui Heracle!
Să ne retragem dintr-o țară goală,
Ca dintr-un templu-n care, din greșeală,
Ni s-a părut că-s zei, nu moaște-n racle.
Cu spatele, să nu se-nalțe praful
Și să nu tulburăm auzul fiarei,
Chiar dacă nu-i din legile onoarei
Să scriem cu tăcere epitaful.
În țara-n care Hidra nu-i ucisă,
Ci e hrănită prompt atunci când cere,
Înseamnă că doar frica-i la putere,
Iar sabia puterii-i interzisă.
Da, frica de-avalanșa retezării
De capete ce-întruna se dublează,
Când focul care cauterizează
Chiar însuși Prometeu l-a dat uitării.
Legenda tace, Lerna* se încuie,
Din propriul mâl cu-nmărmurire zice:
"Dați voie lașilor să își ridice,
Din vorbe goale, propria statuie!
Dați voie să numească-nțelepciune
Această pâine oferită Hidrei!
În timpul din imaginea clepsidrei
E mult nisip și multă goliciune."
*Lerna - zonă mlăștinoasă din regiunea Argolis/Pelopones/Grecia, unde se presupune că trăia Hidra. Era considerată poarta de intrare în Tărâmul Umbrelor/Infern.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.