Te cheamă dar, credința și păstorul
Căci vrei pe cer senin, iară de norul
Umbrește viața ta câte o zi,
Te rogi Lui și Îl cânți în poezii...
Te strigă norul, dar acum și vântul,
Te-ncearcă și-ți adie cu cuvântul
Pe care-n stropi de versuri tu-l strecori
Când iar te uiți prin vechile scrisori.
Ai vrut și ai putut în tinerețe
Să vezi a vieții față-n frumusețe,
Chiar ai iubit și poate-ai suferit...
Dar cu credința nu te-ai întâlnit!
Acum răspunzi chemărilor din ceruri
Și parc-ai vrea să fi cu El în pururi!
Te-ntorci, tu, muritor de pe Pământ,
La frumusețea-acelui legământ
Pe care fără-a ști tu l-ai făcut
Când pe Pământ, din cer, ai apărut!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.