Nu vreau senzații
Intoxicante-n goliciunea lor
Dați-mi idei să mă-nconjoare
Tăcerea
cea mai dulce melodie
Nescrisul
Stau și mă întreb, femeie
cum de nu am obosit
amândoi săpând abisul
ce ușor ne-a despărțit
Ancorată în x si y
lumea-i plină de virgule
ancorată în sine
lumea a uitat de Tine
Singurătate, tu, pasăre mică si urâțică
te-am găsit abandonată și de toți hulită
Privind cât de mult cu mine semeni,
Da, privesc la altul și eșecul lui mă îmbărbătează
Da, nu-mi respect datoriile și sper nimic să nu se vază
Da, profit și manipulez
Da, rău pe altu vorbesc de mi-a greșit
Suflet, suflețelul meu
ce mi te-a dat Dumnezeu
eu sunt mic, tu ești prea mare
Să mai ai tu rost poezie?
Să fi fost rostul tău lumea a schimba?
Sau ecouri pe timp călare să așezi
Iară! timpu-i la galop,
Găsind mintea, ființa si condiția la troc.
Zarva-i mare!
Idei, frici, plăceri, minciuni și adevăr, schimbă între ele