Vreau
(Unui bun prieten)
Vreau să fii fericit,
Vreau să te bucuri de viață,
Vreau să fii optimist,
Vreau să ai încredere în tine,
Vreau să te lași din când în când purtat de val ca frunza în bătaia vântului,
Vreau să te bucuri de tot ce-ți oferă fiecare clipă,
Vreau să zâmbești,
Vreau să îți văd un zâmbet larg pe chip, un zâmbet larg și frumos ca tine,
Vreau un zâmbet luminos ca sufletul tău,
Vreau să îți spun că ești un om puternic, fiindcă doar stâncile stau neclintite în fața furtunilor,
Vreau să treci prin viață cu fruntea sus peste toate,
Vreau să nu te mai rănească niciodată ploaia sau vântul,
Vreau să-ți spun că în mine vei găsi mereu un prieten,
Vreau să fii un încăpățânat ca mine, un încăpățânat care, dacă își dorește ceva, merge până la capăt, chiar dacă își mai dă pe drum cu fruntea în toți pomii, căci până la urmă tot prinde el visul de-o aripă;
Vreau să-ți spun că nu toate visurile după care alergăm sunt bune, dar omul învață din ele și nu trebuie să regrete nimic;
Vreau să-ți spun că cel care dansează în ploaie fără teamă e fericit, că așa e viața asta, cu multe ploi,
Vreau să știi alunga norii ce se ivesc pe cale,
Vreau să fii optimist indiferent câți spini te zgârie în drumul tău,
De fapt ce vreau, vreau să zâmbești cu toată încrederea, exact ca Nică din Amintiri din copilărie ce zâmbea cerului întunecat de nori, știind sigur că așa apare soarele, iar soarele apărea;
Vreau să zâmbești fiecărui răsărit de soare, că viața e frumoasă indiferent de greutăți și o viață are omul pe acest pământ,
Da, da, vreau să fii fericit, iar zâmbetul să nu lipsească niciodată de pe buzele tale;
Vreau ca viața să-ți fie un colț de rai unde cântă mierlele, iar macii se îmbujorează de atâta frumusețe,
Vreau să te trezești în zori, să privești cerul și să strigi de fericire că exiști,
Vreau să transformi fiecare clipă în ceva unic,
Vreau să prețuiești dragostea ce se ascunde printre timidele flori de colț ale stâncilor, să găsești acea puritate, acea liniște, acea încredere, acea desăvârșire ce doar în lumea aceea tăcută a munților stâncoși o poți afla;
Vreau să înveți a valsa printre margarete,
Vreau ca lumina să te însoțească pas cu pas, iar întunericul să nu te sperie niciodată,
Vreau ca lacrimi de rouă să-ți mângâie obrajii, să alunge orice neîndoială și să poți zâmbi cu sufletul larg deschis a fericire
Și vreau să te cunosc mai bine, să înțeleagă și sufletul meu dacă are voie să cânte de prea multă fericire,
Vreau!
vezi mai multe poezii de: Elzumina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vreau și eu să înțeleg de ce ar fi poezie și nu proză textul de mai sus.
Adina Speranta
joi, 07 iulie 2022