Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXXXVII

Eu am băut din Apa Vieții,odată,
Cu sufletu-nsetat și obosit.
Iar inima îmi era întristată
Și nu credeam că voi fi izbăvit.

Cum fremătam de teamă dar și de bucurie,
Prunci înfrățiți cu jocul, ce foiletam cartea,
Din poze, desert dulce, ne-a fost bogată partea,
Dar slovele... enigmă și dragoste târzie!...

Săgeata de lumină înfiptă în adânc
Croiește drumuri albe, de sare, sub nisipuri,
Când caii triști ai mării, cu aur la oblânc,
În nechezatul-plânset ne bântuie pe chipuri.

femeia înșelătoare cu brațe de iederă
aștepta răbdătoare în spatele ușii
pe drum treceau bacantele în grupuri
cu voaluri subțiri fluturând pe trupuri

ARUNCARE ÎN GOL

de Marian Florentin Ursu

E-aşa de scumpã ziua
Când ştii s-o preţuieşti,
Când ştii cã tu cu dânsa
Nu te mai întâlneşti!

Vreau

(Unui bun prieten)

Ninge disperat în noi
și afară frunzele se duc,
suntem pietre care se cunosc
dintr-un trecut.

Mi-ar plăcea să am o soţie
Să fie, ce nici nu gândesc să ştie
Să fie, tot ce ea doreşte să fie
Dar să fie, pentru mine mândrie.

Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roșu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.

Nu mai vrei o firmitură
nu mai vrei pâinea și sarea
poezia iese din natură
România scapără cu marea