Privesc din fotoliu, e iarnă afară,
iar focul din sobă îmi spune poveşti,
dorinţa din mine începe să doară,
te caut cu gândul, nu ştiu unde eşti.
Pe strada pustie se lasă-nserarea
şi dorul se-ntoarce acasă mai greu,
sub ţărmul stâncos se zbucimă marea,
cu stropii ajunge în sufletul meu.
Şi jarul din sobă mai tare trozneşte,
se-aude şi vântul cum bate în horn,
ajung la fereastră, în târg se zvoneşte
că vii din trecut călărind un licorn.
vezi mai multe poezii de: necorupb
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.