Părinţii-mi vin adesea pe undele de Lună
În noaptea potopită-n lumina de gutuie –
Ei vor a fi o clipă cu mine împreună
Nedumeriţi că fiul, demult, copil mic nu e.
Lui Nicu Constantinescu
Când vin nuanțe violete
În flacăra portocalie
Îmi pătrunde până-n cuget frigul,
Haina-mi este jilavă în vânt,
Doamne, Tată, sunt atât de singur
În această beznă pe pământ.
Eu mă deștept în dimineață
Încă-amorțit de-al nopții ger -
În fremătările de viață
Mă cheamă larguri și un cer.