Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
Surzit de urletul furtunii
Pe malul mării ce se zbate
Îmi pare vin cu hoarde hunii
Să ne sugrume-n libertate.
Cresc volume de istorii
În dimensiuni concrete
Nu pe perle din memorii,
Ci-n porunci din cabinete.
Râul e în zori oglindă
Numai ceața curge-n valuri
Revărsându-se să prindă
Și pădurea de pe maluri.
O femeie cinstită
este cununa bărbatului ei,
dar cea care-i face rusine
este ca putregaiul în oasele lui.
Poetului Andrei-Victor Constantinescu
și tuturor celor
îndrăgostiți de frumos.
Noaptea curge înspre vale,
Piscul aur încă-nalță
Și secundele domoale
Fulguiesc gingașe-n ceață.
Din chindia sângerie
Rozul curge pe arginturi
Și atâta feerie
Strălucește-n patru vânturi.
Luna strânge-n ghemotoace
Raza Soarelui mâhnit
Doar naivele drăgaice
Rugile și-au aurit.
Mă trezesc și aștept ca să vină
Zori de zori să se-nfoaie din mugur
Rourat cu bobi vii de lumină
Ca și slove aprinse în rugă.
M-a purtat prin țări străine
Soarta mea pățită-ntreagă,
Limba doar a fost cu mine
Ce-mi cânta încă din leagăn.