Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
Nopțile cu Lună
Trec ușor ca zâne
În tăceri ce sună
Pe coline spâne.
„Toamna se numără bobocii!”
Așa ne-nvață o zicală,
Dar cum ne amăgesc excrocii
Adăugând cifre de fală!
Zorii și-au deschis petale
După ce-au cântat cocoșii
Semănând departe-n vale
Picături de raze roșii.
Prostuța mediocritate
Se tot pretinde ca măreață
Amestecându-se în toate
Ca târgoveața de la piață.
Vocea nopții violete
Umple lumea-n mângâiere
Pe-ndelete, pe-ndelete
Cum se-ntinde-un strop de miere.
Depărtările-s aproape
Înecate moale-n pâclă,
Iar întunecatu-n ape
Trage-adânc cu greu de sticlă.
1
Salcia plăpândă
Una, pe-nserate
Aștept ningeri de parfumuri,
Fulguirea de albine
Și băltoacele pe drumuri
Cu vederile senine;
Noaptea mi-i așa aproape
Că-i ating mătasa blândă
Când ea trece peste ape
Cu pășirea tremurândă.
Netezesc cu palma muguri:
Știu că-n ei ascunse-s frunze
Doar c-aceste strâmte juguri
Ca tăcerea-i de pe buze.