pian marin
la care cântă scoici pomăduite
cu ecouri de adâncime fluidă
din golul pe care stau se aud gemând
irișii încrucișărilor de niciunde
de ce trebuie să-mi atașez ritmul respirației
la promptitudinea inutilă a coșarului
un fel de vis
aștepta să-i ia interviu
despre viața-i
care tocmai începuse
măreției cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
Sunt încă pornite
motoarele lui niciodată
chinundu-se
să te aterizeze -n mine.
Cuvintele mele
au roșu răbdător în glas.
Le fac zbuciumele
noduri
palid îndestulătoare-i
focul chindiilor carnale
deambulând sub rochia
visării.
Slăvire dantelată cu năduf,
glasul instinctelor
în gura cutremurului biologic.
Lava fosforului vestitor
Ochii depărtării spre
unde mă duc
urme de gol sângerând,
vizuini în liniștea cărora
Veți locui
în molecule
de tăcere țestoasă.