Ce am voie să mai sărut în tine
Dacă lumina o vei stinge pentru mine?
Cum voi putea să mai alerg spe soare
Și să simt lumea ta-‘șternută la picioare?
Surâsul luna l-a-ngropat în stelele-i de ceață
cu dorul tău de vinovat s-a mai-nnodat o ață
și-am așteptat un alt surâs, al soarelui-răsare
Eu sunt a zilei lună
Tu ești al nopții soare
În umbră stau cunună
Tu strălucești pe mare
Suntem gemeni de lumină, suflete neîmpăcate
Viaţa noastră poartă-o vină, pulberi roz, însângerate
Porunci grele-ţi lasă ochiu'-ngălbenit de-atâta soare
Împreună luăm ghiocu' să ne spulbere în mare
Mai fulguieşte-mă o zi,
Mai fulguieşte-mă o noapte
Şi poţi fugi, să nu mai fii
Decât un dor şi-un vis de şoapte
Am obosit şi caut printre rânduri
Iubirea ce mi-ai dat-o înapoi
Şi mi-au pătruns în suflet false gânduri
Ce macină durerea-n amândoi...
V-aș spune, dragii Moșului, o vorbă
dar teamă mi-e că n-are nicio rimă
nu vreau să fac din sărbătoare ciorbă
și să vă-nec pe toți cu vise-pantomimă
Deschide ușa orelor, iubite
și dă-le minutelor ferestre
numai secundele să-mi fie dragi ispite
și buza ta să-mi dea simțuri ecvestre
Sunt trandafirul înghețat
de-a ta iubire falsă
nici țepii mei nu te-au lăsat
te-ai strecurat
Nu mai umbla în mâini prin al meu cântec
Te rătăcești în notele pustii
Desculțe degete răsfiră-n al meu pântec
Să simt muzica verbului „a fi”