Sunt doar un biet pasionat de poezie,
care, cand si cand, isi mai sigileaza
cate un gand, sub rigorile rimei.
Complexitatea "câte-unei" femei,
uneori, atâta debordează
că până și complexele-i
parcă te complexează… -
Cu-adevărat îndoiești
când și sufletu-ți tocmești.
Cu-adevărat umilești
Nu pot chema salvarea
și mă prefac în scrum,
căci sufletul, ce-mi arde,
tot așteaptă să suni.
Ieri: Un ceva extrem de delicat,
de ce am fost și ce n-am fost,
cu suflete care s-au acordat
pentru a-și împleti un rost -
restul e-n ceață -
înfloreste-un ghiocel
ghicit în ghioc
cer decupat trist
de un bloc alăturat
luna ciob la geam
fisura iernii -
un ghiocel în noapte
răsare tiptil
O rugăminte sună câte-odat',
atât de mișelesc când o auzi,
încât mai josnic e, cu-adevărat,
să n-o accepți, decât să n-o refuzi.
Ce-ar fi oare mai patetic:
Să te scuz
că m-ai jucat pe degete din prima clipă?
Sau, pur și simplu, să te-acuz
Nu mă preacinsti
necinstindu-mă.
Nu mă răsplăti