Vino viață să ne facem de cap,
Tu independentă și eu burlac,
Tu interesantă, eu aventurier,
Hai să ne întâlnim la mine pe palier!
Femeie, ram înmugurit de zbor
Tu, primăvară înflorind iubire,
Ți-e trupul toamnă, roditor de dor,
Izvor de zâmbet și senin în zile!
Undeva, cândva, poate în alt univers
întâmplător, ni se vor întâlni pașii în mers
pentru o scurtă clipă, pentru un scurt ecou
al acestei iubiri ce se stinge în noi.
Emoție...aplauze...S-a terminat
spectacolul acestei vieți în care am jucat
și-n care am fost și spectator. Pe rând
am adunat, am risipit, am plâns...
Trăiesc provizoratul acestei vieți
închisă între fumurii pereți
de teamă că într-o zi se va sfârși.
Privesc pe geam din când în când. Voi fi
Tu taci și tăcerea ta îmi vorbește,
îmi pune întrebări la răspunsuri și mi le tălmăcește.
Tu arzi și flacăra ta mă transformă în cenușă,
îmi aduni resturile rămase și le pui într-o clipă.
Stai moarte preț de-o clipă lângă mine
Să mai am timp să beau un strop din vie,
Să mai simt gustul dulce al unei vieți
De care tu acum mă îndepărtezi!
Te-am visat azi noapte, adunai din stele
Raze aurite să mă îmbraci în ele
Și presai sub talpă luna să se întindă
Ca să-mi coși o rochie, ca ea să fiu mândră.
Strecurând prin sita iernii, cerul praful îl revarsă
Și golit de sentimente, alb pământu-l desenează.
Înlemniți de frică în gheață stau copacii înțepeniți,
Iar i-a nins pe tâmple cerul, viforul din nou i-a prins!
M-a bătut gândul cu biciul
peste amintiri. Pământul
l-am bătut să caut leac
pentru rană de oftat.