de cântãrit
uneori
nisipul din clepsidrã
o fi având vreo fisurã pe undeva
Pansea gânditoare
Cu fruntea albastră,
Ivită sublim
Din a timpului glastră,
Oră a zilei și
oră a nopţii
așează-te cu-o clipă mai încolo
și lasă o altă oră
Domnului Caragiale
Pământul e rotund, se ştie,
Şi-s vechi şi nouă, toate cele,
E-o casă departe
Spre zidul de nori
Se-nalţă cuminte
Prin pulberi de vânt
Între cer şi pământ
o larvă-descânt
nici vierme târând
epave de gând
- De ce mă strângi aşa,
o, Timp nătâng,
De ce mă strângi aşa?,
i-am zis.
La porţi de izvor
năframă de nor
flutură uşor
fuioare de dor
A fost odată
ca niciodată
îmi spunea mama
cu glasu-i blând
Se-alege
pentru început
un decor inedit
ceva mai clar