Aruncă-n aer de trei ori această cenuşă de stejar,
Stai de trei ori mut în jilţul vrăjit de solomonar,
Leagă de trei ori nodul al iubirii cu-arome de-adevăr în ea
Şi murmură încetişor “Mă vrea sau nu mă vrea?”
Nu–mi pasă de doamnele ce curtate se vor seară de seară, Mie daţi-mi pe-Amaryllis, fata fără griji, cea blândă, de la ţară.
Cu artă-nşeli natura; în schimb, ei, frumuseţea-i este-ntreagă.
Când o curtez şi o sărut, îmi strigă, “ Dă-mi pace şi te du!”
Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deşi-înţelepţii zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopţii se sting spre-apus
Sunt un străin, temător şi-ngrijorat mereu,
Într-o lume pe care nu am făcut-o eu.
Pac-Pac! Pac-Pac!
„Ești mort”, a strigat Jimmy.
„Dar eu te-am împușcat primul”, a zis Kenny.
Atunci a fost – când a simțit prima oară că s-ar putea
că el să n-o mai iubească așa cum își dorea ea; atunci,
atunci a încetat și ea să-l mai iubească așa cum îl iubise.
Chiar atât de mult din tot ce mâncăm, bem,
vorbim, auzim, facem sau ni se face
e doar o grămadă de Rahat?
Mă credeam mai breaz decât majoritatea celorlalți oameni,
Vine o vreme când valsul nu mai este la modă,
Când încetează să mai reprezinte un sentiment,
Să mai dezvăluie dorinţa şi umbrele ei goale.
A fost un vis pe care l-am avut acum o săptămână
Şi-am simţit că-i important să-i notez trecerea şi ineditul.
Ştiam că nu va fi exact ceea ce se chemă poezie,
Dar mi-a plăcut la nebunie titlul.
Ar fi trebuit să prevedem asta,
Triumful calculului,
Atomul calculat
Conform teoriei probabilităţilor.