Sunt scriitor si poet din Galați.
Îmi place literatura, îmi place poezia, dar și muzica. Uneori aștern gânduri, alteori compun câte o poezie, alteori pictez. Depinde de starea de spirit.
Rezonez cu propriul citat: ”Iertarea salvează oameni. Iubirea însă, salvează suflete.”
Fiți bineveniți în comunitatea mea.
https://www.youtube.com/@auroracristeascriitor
https://rugaciune-si-suflet.blogspot.com/
https://vk.com/auroracristeascriitor
https://www.poezie.ro/index.php/author/0035058/index.html#bio
O ploaie măruntă-mi mușcă tâmpla vie,
Frigul mă strânge-ntr-o tainică magie.
Dorul tresaltă sub piele ca un ecou,
Amintirile cad în șoapte mereu.
În seara asta rece e-un frig ce ne cuprinde,
Pe geamuri reci dansează-aceleași umbre
Pe nasul tău cel cârn se gâdilă-un strănut,
Și râsul nostru comic, se sparge-n aer mut.
Sub pașii mei pământul tresare ca o rană,
Și freamătul de frunze se scaldă într-o toamnă,
E liniște adâncă și-n calmul ei se-ascunde
Dorința de-a renaște aici, dar și oriunde.
Te caut în ploaie și te strig fără glas,
În umbra cea veche din timpul rămas
În ochii mei cântă doar dorul de tine
Și-n suflet îmi umbli printre ruine.
Tăcerea crește între noi,
Când frunza arde-n pașii moi.
Vreau doar speranță când respir,
Când toamna-și plânge abitir
Pe marginea inimii stă o tăcere,
Și-n umbra ei se frânge o durere,
Din amintiri se naște acum un ecou,
Ce cade-n abis, ușor, tot mereu.
În ochii tăi se-ascunde o mare de lumină,
Și timpul se oprește mereu cu-aceeași vină.
Din ei răsar amurguri, se nasc tăceri de vis,
Și sufletul meu arde din stele și abis.
Tăcerea unui gând se naște din durere,
Când sufletul se-ntinde în două emisfere.
Pe tâmple trece vântul și timpul obosit,
Și-n mine stă o toamnă ce n-a mai înflorit.
Pe foaia cea albă cad stropi de visare,
Ce aprinde în mine o dulce chemare.
Cerneala să curgă pe foi în neștire,
Să tremure versul scris cu iubire.
Îmbrățișează-mă când norii cei grei mă dor,
Când pașii mei se pierd spre înaltul cer în zbor,
Când frigul lumii mușcă în taină din obraz,
Și-n suflet plouă iarăși, mereu fără răgaz.