azi îţi vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toţi oamenii se împlinesc
stau pe genunchi şi-i spun lui Dumnezeu
că o să plec
respir sacadat
uneori
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
m-a privit în ochi şi
mi-a numărat bătăile de inimă
ca şi cum aş fi pierdut câteva
semnificaţia gestului
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri
aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru
noapte de noapte mă uit
spre fereastra
unui tren
ce n-a oprit de multă vreme
azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări
aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată şi fiu
nu o să întreb nimic despre cei